Afiliere IPMS

In data de 17.08.2013 Asociatia Modelism Alba-AMA a fost primita in randul membrilor IPMS.UK cu statut de entitate nationala. Noua titulatura a asociatiei este “IPMS Romania-Asociatia Modelism Alba“. Felicitari proaspetilor membrii IPMS Romania.

Plasticul.

   Piesele componente necesare realizarii machetei sint injectate la presiuni si temperaturi mari, in matrite speciale, dintr-un termoplast amorf: Acrilnitril-Butadien-Stiren (A.B.S), sau pe scurt stirenul, plastic maleabil, usor de prelucrat, lipit si vopsit, ruda cu plexiglasul si polistirenul expandat. Acest amestec (25 – 30% acrilnitril, 5 – 30% butadiena si 40 – 60% stiren; functie de proportii se obtin anumite propietati) plastic, are o rigiditate satisfacatoare, o buna stabilitate a dimensiunilor in timp, putin rezistent la actiunea UV (problema se rezolva cu stabilizatori), se deformeaza la temperaturi in jur de 100 0C, se dizolva in acetona, cloroform, tetraclorura de carbon, benzen, xilen, triclor etan si este atacat de unii solventi auto (ex.D506), diluanti (Nitosolv) sau acidul acetic glacial.

   Plasticul este cel mai adesea de culoare gri neutru sau alb, dar gasim si culori maro, rosu, verde, albastru, galben sau negru. Din pacate, nu tot plasticul este de aceeasi calitate: maleabil, se prelucreaza usor, ingaduitor la tensiuni necontrolate, se lipeste usor (Matchbox, Airfix, Italerii, Amodel, Tamiya), putin mai dur, mai rigid, mai dificil de prelucrat (Heller, Estern Expres, ICM, Roden, Special Hobby, Revell), dur, casant, cu aspect ceros (Dragon, Revell sau Italeri preluat de la Dragon, Encore, Maquette)

Alegerea scalei

   In primul rind, trebuie amintit ca in ultimii ani s-a vazut la producatorii de machete tendinta standardizarii scalelor: 1/8, 1/16, 1/24, 1/48, 1/35, 1/72, 1/144, 1/350, 1/720. (se poate observa ca o scara este (ca dimensiuni) cam jumatate fata de precedenta si aproximativ dubla fata de cea care urmeaza. Se mai utilizeaza, este drept tot mai putin, scari, hai sa le numim atipice: 1/25, 1/32, 1/60, 1/76, 1/100, 1/260, 1/400.

   Aceasta poate fi prima intrebare pusa de un incepator: ce scara sa aleg?

   Din pacate, raspunsul nu este deloc simplu, depinzind de domeniul abordat, disponibilitatea pe piata, spatiul disponibil pentru expunere, scopul urmarit si, nu in ultimul rind, costuri.

   Sa incercam o analiza:

   Daca ne gindim la domeniul pe care vrem sa-l abordam, putem alege scara 1/72, 1/35, 1/16 sau 1/8 pentru figurine, scara 1/35 este cea mai potrivita pentru blindate sau vehicule militare iar 1/24 pentru vehicule civile, 1/700, 1/720, 1/570, 1/400 sau 1/350 pentru nave de linie si 1/60, 1/120, 1/200, 1/250 pentru corabii, dar exista machete de vedete torpiloare si submarine si la scara …1/72, iar scarile 1/144, 1/72, 1/48 sau 1/32 pentru aviatie, 1/12 pentru motociclete. O categorie aparte fac machetele SF, ce reduc la scara…ceva imaginar. In ultima instanta, in acest caz scara nu prea conteaza.

   Avind in vedere disponibilitatile pe piata, scara cea mai comuna pentru aviatie este (inca !) 1/72, dar vine puternic din urma 1/48. O scara si mai vitregita este 1/32, putine machete existind pe piata la aceasta scara. Pentru blindate si vehicule, scara cea mai comuna este 1/35, dar se gasesc suficiente modele si la scara 1/72 sau 1/76. Navele si corabiile sint disponibile la scari ca 1/720, 1/250, 1/120. Pentru marina scari ca 1/400, 1/350 sau 1/60 se gasesc destul de rar.

   Daca ne gindim la spatiul disponibil, pentru aviatie, scara 1/72 ofera un raport detalii/spatiu ocupat destul de bun, atit pentru avioanele de vinatoare cit si pentru bombardierele WWII sau avioanele de vinatoare moderne. Avioanele de pasageri se pot construi la scara 1/144. Pentru blindate, in cazul sacrii 1/72, raportul detalii/spatiu ocupat este nesatisfacator: chiar daca ocupa loc putin, detaliile lasa inca de dorit. Pentru militare, scara 1/35 este cea mai potrivita, iar scara 1/24 este ideala pentru masini civile. Pentru figurine, scarile 1/35 sau 1/16, ofera un raport detalii/spatiu ocupat, ideal. Scara 1/72 este potrivita in cazul dioramelor “istorice”, unde multimea personajelor din “scena” ar ocupa un loc foarte mare in cazul folosirii unei scari superioare. Pentru corabii ne putem orienta spre scara 1/250, iar pentru navele de linie 1/720.

   Pretul ar putea fi si el o optiune in alegerea scarii, avind in vedere ca preturile depind de …dimensiunile cutiei! Deci, o scara mai mica ar trebui sa fie mai ieftina. Din pacate acest criteriu este oarecum aleator: o macheta la scara 1/72, de exemplu, poata costa uneori cit una la scara 1/48 sau o cutie la scara 1/144 poate depasi ca pret cutia ce contine o macheta la scara 1/72 (vorbim, bineinteles, de produsele aceleasi firme)

   Am mai putea aminti scopul propus, ca un criteriu in alegerea scarii. Daca ne gindim la diorame combinate aviatie-blindate, singura scara ce se preteaza la asa ceva este scara 1/72: doar la aceasta scara gasim avioane, figurine, blindate …compatibile. Un compromis ar fi scara 1/32 pentru aviatie si scara 1/35 pentru blindate si figurine. Daca ne gindim la nave sau corabii, problema e insurmontabila: nave de linie la scara 1/72 sau 1/35 nu se gasesc (oricum ar fi de …gabarit depasit), figurine la scara 1/250 sau 1/400… ioc! Daca ne gindim doar la silueta unui avion, detaliile trecind pe planul doi, scara 1/144 este ideala. Daca suntem fani ai detaliilor si nu se pune problema spatiului, ne putem gindi la scara 1/32 sau chiar 1/16 pentru aviatie, 1/570 pentru nave de linie si 1/32, 1/60 pentru corabii.

   Una din cele zece porunci ale modelistului spune: sa nu amesteci scarile. Nu puneti in vitrina avioane la scara 1/72, alaturi de blindate la scara 1/35 si figurine la scara 1/16! Este o amestecatura ce bulverseza ochiul, ori noi trebuie sa-l …pacalim!

   Partea cea mai complicata, alegerea scarii, fiind depasita, s-a purcedem spre lucrurile mult mai simple: decuparea de pe rame, debavurarea, lipirea, vopsirea, punerea decalurilor, “obosirea” machetei (asa de simple incit, despre fiecare in parte, s-au scris tomuri intregi!) si, in final,…pe asta unde l-oi mai pune?

Alexandru Zanca a.k.a. Z-mare

Scurt istoric

   Probabil, primele “machete” au aparut odata cu zorii omenirii. Neanderthalu’ copiind natura din jur, si-a cioplit “jucarioare” care imitau lucruri dragi ori din contra, de care se temea. ”Machetele”, evolueaza o data cu omul, atit in diversitate cit si in complexitate.

   Machetele de care ne ocupam acum, au aparut nu de prea mult timp. O aplicatie interesanta a machetismului, in timpul WW II, a fost realizarea de machete ale avioanelor Axei, necesare “scolarizarii” pilotilor RAF.

   Skybirds - comercializeaza primele machete la scara (1/72!), dar din lemn. Despre detalii si exactitatea lor, nu este cazul sa vorbim inca!

   Frog - preia din mers gustul succesului si, in 1936, scoate pe piata primele machete din plastic injectat (acetat de celuloza - celuloid). A fost prima firma care a introdus elementele de diorama: hangare, tunuri AA sau tractoare de pista. Pontul a prins si firmele producatoare, mai mici sau mai mari, cunoscute sau nu, au inceput sa apara ca ciupercile dupa ploaie. Unele sunt printre cele “tari” si azi.

   Monogram – apare pe piata in 1945, cu modele statice din lemn de balsa, ulterior imbunatatite cu piese din plastic ca, in 1953, sa treca la machete in intregime din plastic. Cu toate ca reproducerea originalului lasa de dorit, atit ca detalii, cit si ca forme si dimensiuni, machetele erau mai bine gravate si turnate, cu toate ca rotile erau uneori turnate corp comun cu fuselajul, iar decalurile erau dea dreptul fanteziste. Ca sa nu mai vorbin de scara: aceasta era dictata, nici mai mult nici mai putin decit de …dimensiunile cutiei: 1/70, 1/67, 1/104 (?).

   Revell – apare, in 1951, ca rival direct al Monogram-ului, in insorita Californie, lansindu-se direct cu modele din polistirenul pe care il cunoastem azi. Cu primele machete de avioane Revell iese piata abia in anul 1953. Scarile, la fel de variate, sint dictate tot de dimensiunile cutiei (ca si pretul de altfel!) :1/59, 1/57, 1/69. Machetele au strictul necesat: piloti cu capul turnat in fuselaj, fara tren de aterizare, stele si coduri gravate in relief pe macheta (vi se pare cunoscut? Parca le-am intilnit in cutiile altor firme, dupa mai bine de 50 de ani!)

   Airfix – in 1953 apare prima macheta: Spifire la scara 1/72! Surpinsi (si ….depasiti!) de succes, continua seria abia peste un an si jumatate (!), pastrind acceasi scara: 1/72. S-ar parea ca lor le datoram impunerea acestei scari in machetismul aviatic (cel putin pina in prezent).

   Heller – iese pe piata abia in 1958, direct cu machete din plastic injectat. Pretul si scara, conform tipicului vremii, sint dictate de dimensiunle cutiei: 1/100, 1/50, 1/40.

   Hasegava - are meritul de a fi prima firma care a introdus criteriile de finete, precizie si acuratete pe care la remarcam si apreciem si astazi.

   Intre timp, matritele s-au perfectionat, scarile s-au “standardizat” cit de cit, numarul detaliilor si acuratetea transpunerii la scara a trecut pe primul plan, au aprut kit-urile de detaliere sau conversie, componente din cauciuc, rasina sau metal, iar numarul firmelor producatoare s-a diversificat atit de mult, incit un nume nou aproape ca nu spune nimic, chiar daca in spatele lui se afla o macheta de o calitate ireprosabila. Apar o multime de firme ce scot kit-uri de nisa sau de serie mare, in matrite noi sau reboxari.

Alexandru Zanca a.k.a. Z-mare

Sfaturi pentru tinerii incepatori aflati la inceput de drum

   Etape obligatorii a fi urmate. Atentie, Atentie – documentarea e inutila (oricum rezultatul final nu va fi influentat nici chiar de planurile originale).

   Unii asazisi modelisti folosesc termeni ciudati: uash ,brush, drai, sau, mai grav - schmirghel, glaspapir, hartie abraziva, freze (reamintim, si sustinem ferm ca machetismul nu e lacatuserie). Procedee cu nume imperialiste trebuiesc indepartate cu hotarare. A se folosi doar terminologie si tehnologie de-a noastra, autohtona (nu ne vindem...).

   1. Se achizitioneaza cel mai prost kit din comert. Oricat te-ai agita de tare tot pe ala prost il cumperi (prima lege a lui Murfi).

   Dezavantaje:

  • bani putini
  • poti sa-l maltratezi fara regrete
  • caleste nervii
  • rezultate diverse, niciodata identice - un avion, un ozn sau masina sau…..- functie de stangacia nefericitului
  • imbogateste bagajul lingvistic (sfinti, neamuri, animale, diverse actiuni de care habar n-aveai…)

   Avantaje – unul si bun , elimina relatiile familiale (ferice de de cei fara….)

   2. Se desfac piesele de pe culee prin ruperea lor cu degetele (ajuta la intarirea muschilor falangelor). Nu se achizitioneaza instrumentar inutil ca minifierastraie, clestisori, forfecute (repetam, modelismul nu-i medicina). Chiar folosind sculele susmentionate, rezultatul e acelasi. Adica piesa respectiva se desprinde de unde vrea ea si cum vrea ea. Mai important, sare unde vrea ea (a 2-a lege a lui Murfi).

   3. Debavurarea (machetismul nu-i metalurgie) – operatie total inutila din urmatoarele motive:

  • a) cu cat razi mai mult cu atat se schimba forma piesei
  • b) odata inceput procedeul, in loc de 1 piesa, rezulta mai multe bucatele mici (legea 3 a lui Murfi )
  • c) se pierde suspansul rezultatului final , ori care ar fi el …
  • d) ceea ce inlaturi da, de fapt, farmecul plasticului respectiv …. (vechi proverb maori)

   Concluzie la punctele 2 si 3:

   Ca sa eviti toate neplacerile susmentionate lasi chestiile alea mici de plastic la locul lor

   Scurt si foarte util rezumat istoric asupra unui procedeu neaos de-al nostru, specific romanesc – LIPIREA (a se vedea din istoriografia neamului ca ne-am lipit de toti care trecura pe aici…)

Datorita noua, romanilor, istoricii consemneaza primul adeziv cu adevarat universal a carui reteta secreta s-a pierdut in negura vremilor (asemeni focului grecesc - foc furat de eleni de pe muntele Kogaion).

Se cunoaste doar ca s-a folosit o planta – posibil grau, apa sacra (sau acra - savantii rusi sunt nehotarati aici) adusa in miez de noapte, un fir de lana de aur (cercetatorii greci au oarecari dubii – insa ei n-au fost in stare nici macar sa gaseasca Troia), si o cantitate neelucidata (pana acum) de saliva proprie. (de unde si caracterul secret al retetei - de la secretia salivei)

Ultimele descoperiri ale savantilor britanici releva denumirea aproape exacta a substantei …P A P….

Un alt adeziv universal a fost descoperit in perioada Renasterii Romane de un cercetator practician in domeniul constructiilor, pe numele lui Manole X. Despre el se banuieste ca si-ar fi implicat si nevasta – o oarecare Ana – in proiectul sau de cercetare. Se spune ca adezivul sau lipea pana si pietrele, substanta principala era de culoare rosu sangeriu iar cea secundara calciu osos.

In perioada 1623,17-1842, cineva – nu se cunoaste numele inventatorului, doar al principalilor beneficiari din Constantinopole, si nu numai, - a inventat un lipici pentru export in Orient, agentul sau de baza fiind aurul. Aceasta substanta miraculoasa avea o foarte mare calitate – lipea chiar si oamenii!!!

Sfarsitul scurtului rezumat istoric despre substanta magica inventata de noi, romanii.

   4. Lipirea:

   Procedeu extrem de pretentios si dificil prin care 2 bucati-bucatele de plasic ar trebui sa se uneasca perfect in cele 3 axe.

   Aceasta uniune este in realitate drect proportionala cu indemnarea modelatorului (legea 4 a lui Murfi).

   Ca si in viata, cele 2 bucati-bucatele au propriile opinii divergente. Pot fi cu greu convinse (numai de modelisti supraexperimentati) sa se alinieze conform dorintei noastre.

   Adezivii folositi se gasesc intr-o mare varietate de culori, recipiente, gramaje, agenti de lipire, producatori, preturi.

   Scopul ascuns al acestei mari varietati de oferte este doar naucirea nefericitului cumparator. De ce? Raspuns logic:

   Teorema - niciodata acelasi adeziv nu va lipi kit-urile a doua firme diferite.

   Corolar – fiecare producator de kit are lipiciul sau preferat.

   Avem insa la indemana o solutie definitiva. Nu, nu sunt cuiele. Este banala banda adeziva. Ieftina si fara pretentii, poate fi gasita oriunde. Rezolva orice kit rebel. Cea mai importanta calitate a ei este alta: NU DETERIOREAZA PLASTICUL SI PARTILE TRANSPARENTE.


   O alta subramura (importanta insa) a procedeului este lipirea cupolei. Daca lipirea propriuzisa pare usoara, lipirea cupolelor nesesita studii serioase si practica indelungata (in institutii de profil din strainatate). Altfel, oricum ai incerca sa o atasezi de fuselaj, rezultatele sunt certe:

  1. Va sta “fixata“ pana la prima atingere a susnumitului avion. (legea 5 a lui Murfi)
  2. Orice incercare ulterioara de fixare va duce la schimbarea formei, sau mai rau, la opacizarea ei .(Murfi – legea 6)
  3. Cand, intr-un final, va fi atasata fuselajului si lipita zdravan, vei descoperi cu groaza ca e pusa invers.

Singurul remediu aflat la indemana incepatorului – tot universala banda adeziva.

   Odata partile componente adunate laolalta (intr-o forma aproximativa de zburatoare), urmeaza a se executa un procedeu artistic suta la suta – care necesita OBLIGATORIU indelung exercitiu pe langa maestrii genului. Anume:

   5. Vopsirea.

Fara studii de specialitate si practica (pe langa maestrul MIG J.) rezultatul va fi asemanator perioadei cubiste, obiectul final va starni lungi, infocate si divergente discutii.

   Daca varietatea adezivilor pare mare,varietatea vopselelor tinde spre infinit.

Teorema 1 – Orice culoare are o infinitate de nuante

Teorema 2 – Orice nuanta are o infinitate de producatori.

Teorema 3 – Culoarea cumparata , va fi cea gresita.

Corolar 1 – Bani arucati inutil.

   Rezultatul va fi oricum departe de realitate. Chiar respectand cu sfintenie indicatiile constructorului, documentatia stampilata si autentificata, nu poti gasi 1,5 producatori de vopsea care sa fie de acord asupra culorii respective. (Murfi – legea 7).

   Corolar 2 – Oricat de intense ar fi stradaniile tale, asupra culorii avionasului se va discuta in contradictoriu pana la calendele grecesti. (Murfi – legea 8).

   Instrumente auxiliare de baza:

  1. Pensula – oricat te-ai agita cu mop-ul respectiv, rezultatul stradaniilor va fi o spoiala. Dar vei exersa pentru zugravirea camerelor…
  2. Aerograful – instrument diabolic, se pare interzis de maestrii Zen. O masinarie foaaarte complicata - apesi, tragi, impingi, ridici…. zapaceala crunta cu rezultate la fel. Plus formule chimico-fizice care trebuie memorate la sange (dilutie ??? + presiune ??? = nervi , chin, familie , sfinti parinti, etc…).
  3. 3. Spray – totalmente interzis (modelismul nu-i cosmetica).

In fine, ultimul procedeu este singurul distractiv din toata treaba asta cu plasticele. Adica :

   6. Decal-uirea. Mai pe romaneste – “montarea” abtzibildelor (ehei….amintiri din copilarie…). Aici cam toata lumea se pricepe.

   Decal-urile sau abtzibilde, sunt bucatele viu colorate de gelatina? (parca bunica… borcane …gem…), ele dand farmec si savoare muncii de sclav depuse pana acum. Necesita doar apa si foarfece.

   Din ” indelungata” mea experienta, rezulta urmatoarele aspecte :

  1. Cel mai frumos abtzibild se va distruge la punere (legea 8 a lui Murfi). Nu-i bai, sunt altele la fel de frumoase…..
  2. Intotdeauna gasesti poza reala dupa ce ai pus gelatina pe avion. (Legea 9 a lui Murfi).

   Cand zburatoarea e in sfarsit terminata, cu certitudine rezultatul va fi diametral opus celui urmarit de noi, modelistii incepatori. (Murfi - legea 10). Nu disperati, pentru aceste cazuri exista remediu sigur: inscrierea respectivului “model “ la categoria Sci-Fi (categorie creata special in acest scop).

   In concluzie modelistul incepator are nevoie din plin doaaar de 3 lucruri, anume:

  • a) Nervi
  • b) Mentor – sau modelist experimentat (folosit ca subiect de tortura)
  • c) Exercitiu la puterea “n”

Rezultatele vor fi pe masura stradaniei, deci,

Spor la modelit!
Mihai Cimpean a.k.a. Busila